Stabilirea mostrelor

În mod normal nu este necesar să se treacă în revistă orice persoană care are o anumită legatură cu problema studiului de marketing, ci sunt suficienţi câţiva oameni ale căror reacţii sunt reprezentative pentru întregul grup.

Ideea fundamentală de "mostră" este următoarea: Dacă un număr mic de obiecte (numită mostră) este selectat aleator dintr-un larg număr de obiecte (numite univers), atunci mostra are aceleaşi caracteristici şi în aceleaşi proporţii ca întregul univers.

Această metodă poate fi sursă de erori.

Pentru o înţelegere bună a metodei de alegere a mostrei, considerăm 3 tipuri:

-- simple random sample: fiecare unitate din mostră este aleasă direct din univers;

-- area sample: este utilizabilă când nu este fezabilă obţinerea listei întregi a universului (de exemplu un bloc sau un cartier);

-- quota sample este nealeatoare şi stratificată. Caracterul aleator este pierdut deoarece mostra este forţată să fie pro­porţională cu anumite caracteristici. Fiecare element din univers nu are aceeaşi şansă de a fi ales. Cercetătorii trebuie să decidă care caracteristici vor servi ca bază de cotare, iar pentru acestea proporţia în care se referă la univers. De exemplu pentru turiştii care merg în Alaska: 30% California, 10% Washington,...

Primele 2 metode au acces aleator în momentul alegerii mostrei, şi aceasta are avantajul unui aparat matematic pentru verificarea exactităţii răspunsurilor. În ultimul caz, multă încredere este acordată judecăţilor făcute de cercetători la alegerea criteriilor şi la ponderarea lor. Mai mult decât atît, nu există calea matematică de verificare a acurateţii rezultatelor.