Etapele marketingului în economia de piata

Managementul marketingului este conceptul de marketing în acţiune. Putem menţiona diferenţe între evoluţia marketingului american şi cel european, atât din punct de vedere al eşalonării în timp (perioade istorice), cât şi ca mod de abordare şi grupare a activităţilor.

Fazele de evoluţie pentru marketingul american:

1. Stadiul orientat pe produs (Product oriented stage) (<1930)

Compania are ca principală activitate producţia. Executivii şi inginerii stabilesc planul. Funcţia departamentului de vînzări este pur şi simplu de a vinde producţia firmei, la un preţ stabilit de compartimentul de producţie şi financiar. Principala sarcină a managerului de vânzări este să conducă agenţii de vânzări.

2. Stadiul orientat pe vânzări (Sales oriented stage) (1930-1950)

Principalele probleme sunt să produci, dar mai ales să vinzi producţia. Produsul trebuie vândut şi aceasta cere un efort financiar substanţial.

3. Stadiul orientat pe marketing (Marketing oriented stage) (1950-1970)

Principalele scopuri sunt orientarea spre client şi profitabilitatea volumului de vânzări. Atenţia este focalizată pe marketing mai mult decât pe vânzări, iar topul executivilor în acest domeniu se cheamă manager de marketing sau vicepreşedinte de marketing.

Managerii trebuie să fie pregătiţi pentru faza de început în ciclul de viaţă al produsului, mai mult decât în cea de final. Marketingul va influenţa atât planul companiei pe termen scurt cât şi lung.

4. Stadiul orientat pe responsabilitatea umană şi socială (Social responsability and human oriented stage) (1970-1980)

Executivii de marketing trebuie să ţină cont de responsabilitatea umană, dacă ei doresc să aibă succes sau să piardă.

Presiunile externe (clienţi, politico-legal,...) influenţează programul firmei. Se simte o schimbare a accentului de la materialism la umanism.

În cazul marketingului european avem următoarea evoluţie:

1.Economia de producţie (1950-1960)

Legile pieţei: oferta < cererea.

Funcţii dominante: a cumpăra, a produce, a vinde

Ritm de creştere: 5,7%.

2.Economia de distribuţie (1960-1970)

Legile pieţei: oferta=cererea.

Funcţii dominante: a cumpăra, a produce, a vinde.

Ritm de creştere: 4,9%.

3.Economia de piaţă (1970-1980)

Legile pieţei: oferta > cererea

Funcţii dominante: a cumpăra, a produce, a vinde, a conduce.

Ritm de creştere: 1,9%.

4.Economia mediului înconjurător (1980-199?)

Legile pieţei: oferta » cererea, (destabilizare, concurenţă).

Funcţiile dominante: a cumpăra, a produce, a vinde, a conduce, a se adapta.

Ritm creştere: 0,1%.

5.Economia consumatorului (??)

Legile pieţei: puterea consumatorului, utilizatorului.

Funcţii dominante: a prevedea, a schimba în mod constant, a

se specializa, a diversifica.

Ritm de creştere: -- ?.

Din punct de vedere al evenimentelor istorice şi al contingentelor, se observă că etapele de dezvoltare ale marketingului american prind şi criza de supraproducţie şi cel de-al doilea război mondial. De asemenea după 1950 americanii au trecut la mondializarea sistemelor de vânzări, extinderea pieţelor de capital, ceea ce a făcut ca marketingul să ocupe un loc prioritar.

În cazul Europei, se pleacă după cel de-al doilea război mondial, eşalonarea evenimentelor istorice şi a contingentelor economico-sociale practic putem spune că se identifică cu evoluţia Comunităţii Economice Europene.